Stingerea incendiilor în condiţii deosebite

 1 STINGEREA INCENDIILOR ÎN CONDIŢIILE LIPSEI DE APĂ (temă I.T.S.)

2 STINGEREA INCENDIILOR PE TIMP DE IARNĂ

3 STINGEREA INCENDIILOR PE TIMP DE VÂNT PUTERNIC

4 STINGEREA INCENDIILOR PE TIMP DE NOAPTE

BIBLIOGRAFIE: ÎNDRUMĂTORUL POMPIERULUI CIVIL

Se consideră condiţii nefavorabile acele situaţii în care subunităţile civile îşi îndeplinesc misiunile de luptă în prezenţa anumitor pericole atât pentru servanţi, cât şi pentru cetăţeni şi în care se cer respectate reguli specifice de lucru la incendii şi de securitate a servanţilor.

Condiţiile nefavorabile în care pot acţiona pompierii, în situaţii de luptă sunt:

  • lipsa de apă;
  • iarna;
  • vântul puternic;
  • noaptea.

1 STINGEREA INCENDIILOR ÎN CONDIŢIILE LIPSEI DE APĂ

Pompierii se găsesc în situaţia de a acţiona în condiţiile lipsei de apă când intervin:

–                  în mediul rural, acolo unde nu există reţele de apă, iar sursele naturale se găsesc la mari distanţe;

–                  în localităţi unde reţelele de apă nu pot asigura debitul şi presiunea necesară alimentării cu apă a maşinilor de luptă  pe timpul acţiunii la incendiu;în localităţi cu reţele de apă distruse sau parţial avariate, ca urmare a producerii unor catastrofe, calamităţi naturale sau a loviturilor din aer a inamicului.

Pentru asigurarea alimentării cu apă a maşinilor de luptă, în vederea îndeplinirii misiunilor de localizare şi lichidarea incendiilor, comandantul intervenţiei este obligat:

-să stabilească, pe timpul executării studiilor tactice şi recunoaşterilor preliminare, sursele de apă suplimentare (fântâni cu capacitate şi debit mare, rezervele de apă existente în obiectivele din agricultură – bazine şi rezervoare de apă, castele de apă ale instalaţiilor de adăpare automată a animalelor etc.);

-să recunoască traseul canalelor de irigaţii ce trec prin apropierea localităţilor, căile de acces spre acestea şi posibilităţile concrete de folosire a lor, să stabilească cu organele locale măsuri de consolidarea căilor de acces, amenajarea rampelor de alimentare cu apă etc.;

-să ia în evidenţă instalaţiile şi agregatele de pomparea apei (staţii de pompe, motopompe şi accesorii de transportul apei) din sistemele de irigaţii din zona localităţii şi a obiectivelor importante din apropierea acesteia.

Pe timpul intervenţiei pentru stingerea incendiilor, comandantul intervenţiei este obligat:

-să amenajeze diguri din pământ, din fascine, scânduri, baloţi de paie sau pari, pentru captarea surselor de apă cu debit mic;

-să organizeze transportul apei la locul incendiului, cu ajutorul autocisternelor de la întreprinderile de gospodărie orăşenească, al cimentrucurilor de la întreprinderile de construcţii, al locomotivelor cu abur şi al vagoanelor cisternă, când locul incendiului este în aproprierea căilor ferate.

Sistemele de alimentare se aleg în raport cu distanţa până la sursa de apă şi dotarea subunităţii cu tehnică de luptă, baza constituind-o dispozitivele lungi şi lucrul cu trei ţevi de tip „C” prin distribuitor.

În localităţile unde presiunea apei pe conductele de alimentare este mică, comandantul intervenţiei, încă de la primirea anunţului de incendiu, va ordona subordonaţilor să ceară:

-uzinelor de apă, mărirea presiunii pe conducte în sectoarele unde au izbucnit incendii, punerea în funcţiune a pompelor de rezervă sau închiderea apei pe anumite magistrale, în scopul dirijării unei cantităţi maxime de apă direct la incendiu;

– întreprinderilor de gospodărie locală ale oraşelor, trimiterea la locul incendiilor a autostropitoarelor din dotare;

– şantierelor de construcţii-montaj utilaj petrolier şi celor de construcţii edilitare, punerea la dispoziţia pompierilor a autocisternelor şi cimentrucurilor din dotare;

– direcţiilor regionale C.F.R., trimiterea locomotivelor cu abur cu tender mare şi a vagoanelor cisternă cu apă, existente în staţiile de cale ferată din apropierea incendiului.

Când unele din sursele existente nu pot fi folosite, datorită înălţimii de aspiraţie mai mari decât posibilităţile maşinilor de luptă, comandantul intervenţiei, pentru a asigura totuşi alimentarea cu apă, va folosi ejectoarele pentru ape mici sau va coborî motopompele cât mai aproape de oglinda apei.

Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de alimentare cu apă a maşinilor de luptă, pe timpul executării studiilor tactice sau a recunoaşterilor preliminare, comandantul intervenţiei va stabili necesarul de apă de rezervă şi unele măsuri de asigurare a acesteia, pe care le va propune grupei de prevenire spre a fi prevăzute în procesele verbale de control pentru fiecare localitate, astfel:

– asigurarea din timp a rezervelor de apă (bazine, rezervoare);

– construirea unor diguri pe malurile de apă cu debit mic, în vederea acumulării de apă necesară pentru stingerea în apropierea obiectivelor cu pericol deosebit de incendiu din localităţi sau în zona rampelor de alimentare;

– amenajarea malurilor surselor de apă existente (lacuri, bălţi, râuri) şi construirea de rampe de alimentare;

– amenajarea unor drumuri accesibile maşinilor de luptă pe tot timpul anului;

– protejarea contra îngheţului a surselor artificiale şi marcarea locului unde se găsesc aceste surse;

– amenajarea unor locaşe, pentru introducerea sorburilor în apă prin straturile de gheaţă şi protejarea lor împotriva îngheţului;

– curăţarea zăpezii de pe căile de acces spre sursele de apă naturale şi artificiale.

Pe timpul ducerii luptei, comandantul intervenţiei are obligaţia de a folosi apă cât mai raţional, în raport de situaţia concretă găsită la incendiu, ordonând debitele şi presiunile corespunzătoare şi folosind următoarele procedee:

– lucrul cu ţevi cu robinet şi ajutaje pulverizatoare;

– combinarea lucrului cu apă al şefilor de ţeavă cu acela al toporaşilor sau echipelor de cetăţeni puse sub comanda toporaşilor în vederea creării intervalelor (spaţiilor) de siguranţă, prin înlăturarea elementelor de construcţie şi materialelor combustibile de pe direcţia de propagare a incendiilor;

– păstrarea în acţiune numai a ţevilor de pe direcţia de propagare a incendiului, a celor cu misiune de localizare în zonele cu pericol de explozie, pe căile de evacuare şi salvare a oamenilor, de evacuare a animalelor şi bunurilor materiale de preţ.

 

2 STINGEREA INCENDIILOR PE TIMP DE IARNĂ

Iarna, anotimp friguros, caracterizat de prezenţa temperaturilor scăzute, a viscolelor şi a zăpezii, a poleiurilor şi gheţii, îngreunează desfăşurarea acţiunilor de stingere, punând probleme deosebite în faţa comandantului intervenţiei, pe timpul conducerii luptei.

Gheaţa şi zăpada creează dificultăţi pe timpul deplasării maşinilor de luptă (viteza scăzută, conducere greoaie, risc de derapare şi împotmolire). Grosimea deosebită a stratului de zăpadă impune necesitatea deblocării căilor de acces spre obiectivele indicate şi sursele de apă, mărind timpul de realizarea dispozitivelor de luptă. În general, aceşti factori creează noi pericole de accidentarea servanţilor pe timpul lucrului la incendii (alunecări şi prăbuşiri de pe locurile înalte, apariţia degerăturilor).

Temperatura scăzută determină, totodată, îngheţarea dispozitivelor în cazul discontinuităţii în refularea apei, împiedică sau întârzie alimentarea cu apă a maşinilor de luptă din sursele naturale sau din cele artificiale neprotejate împotriva îngheţului. Acoperirea cu gheaţă a acoperişurilor, scările interioare şi exterioare etc., creează, de asemenea, pericolul producerii unor accidente grave, în cazul nerespectării regulilor de securitate pe timpul lucrului la incendiu.

De aceea, pentru asigurarea unor condiţii normale de lucru la incendiu pe timp de iarnă, este necesar să se ia următoarele măsuri:

 a) În obiective:

– protejarea contra îngheţului a surselor artificiale de apă;

– acoperirea cu rumeguş, paie, bălegar sau prelate a gurilor de apă şi a bazinelor îngropate;

tratarea cu sare de bucătărie a apei din butoaiele şi acoperirea acestora;

– amenajarea unor locaşe pentru sorburi în sursele naturale de apă şi protejarea lor împotriva

îngheţului;

marcarea surselor de apă şi a căilor de acces cu indicatoare înalte, vizibile în condiţii de zăpadă abundentă;

– curăţarea de zăpadă şi întreţinerea căilor de acces spre sursele de apă din zona secţiilor mai periculoase din obiectiv;

– pregătirea accesoriilor şi a tehnicii de luptă din dotarea formaţiilor civile de pompieri pentru lucrul pe timp de iarnă.

Controlul respectării acestor reguli prin sporirea activităţii patrulelor de prevenirea şi stingerea incendiilor şi a şoferilor ce execută antrenamente în conducere auto, studii tactice sau recunoaşteri preliminare, trebuie intensificat pe timp de iarnă.

Orice nerespectare a acestor reguli trebuie sancţionată şi adusă imediat la cunoştinţa conducerii obiectivelor .

 b) localităţi:

Actualizarea documentelor de organizare, pregătire şi desfăşurare a intervenţiilor la incendii.

Pe baza rezultatelor obţinute prin executarea studiilor tactice, recunoaşterilor preliminare, a antrenamentelor în conducere de către  şoferi şi a datelor reţinute cu ocazia intervenţiilor din iarna precedentă, cât şi a celor puse la dispoziţie de către direcţiile şi serviciile de drumuri şi poduri , se actualizează aceste documente, delimitându-se precis porţiunile din sectorul sau raionul de intervenţie expuse înzăpezirilor.

Şeful F.I.S.P.A. trebuie să stabilească, din timp, împreună cu organele locale, măsurile de protejare şi curăţare a acestor zone, în vederea asigurării accesului maşinilor de luptă (în special drumurile principale de deplasare). De asemenea, prin studiul terenului, el trebuie să stabilească itinerarii ocolitoare dar sigure, nesupuse înzăpezirii, pe care se va deplasa cu garda de intervenţie la obiectivele şi localităţile din raionul de intervenţie. Aceste itinerarii trebuie cunoscute de toţi şoferii, luându-se măsuri de planificarea şi executarea la timp a unor antrenamente în conducerea şi a recunoaşterilor preliminare pe aceste itinerarii.

Asigurarea materială a intervenţiei pe timp de iarnă, care se referă la:

1.Asigurarea etanşeităţii garajelor, pentru menţinerea unor temperaturi constante, iar când nu e posibil, organizarea serviciului de încălzire şi pornire temporară a motoarelor;

2.Pregătirea tehnicii de luptă şi a agregatelor pentru funcţionarea în condiţii de temperaturi scăzute, care constă în:

– protejarea împotriva îngheţului a conductelor de alimentare, prin înfăşurarea lor cu pâslă, deşeuri de azbest sau postav etc.;

– verificarea şi punerea în stare de funcţionare a instalaţiei de încălzire a maşinii;

– folosirea lubrifianţilor de iarnă şi a soluţiilor antigel la sistemele de ungere;

– echiparea maşinilor cu cauciucuri şi lanţuri antiderapante;

– dotarea fiecărei maşini cu câte o lampă de benzină, pentru a fi folosită în cazul îngheţării pompelor;

– asigurarea încălzirii pompelor cu apă recirculată de la radiator;

– asigurarea fiecărei maşini cu materiale (o canistră de benzină sau motorină, câlţi etc.) pentru dezgheţarea gurilor de apă;

– mărirea numărului de răngi şi de lopeţi aflate în dotarea fiecărei maşini de luptă;

– pregătirea rezervei de furtun pe autocamionul de intervenţie şi în rastelele din garaj;

– pregătirea echipamentului de schimb al servanţilor, pentru înlocuirea celui ud sau îngheţat pe timpul ducerii acţiunilor de stingere;

– golirea de apă a pompelor pe timpul deplasărilor la incendiu.

Măsuri de protecţie a maşinilor, dispozitivelor şi servanţilor pe timpul desfăşurării acţiunilor de stingere.

 1.Protecţia maşinilor şi dispozitivelor de intervenţie împotriva îngheţului:

din punct de vedere tactic, se recomandă :

– a se folosi sistemele de alimentare directă sau în releu, asigurarea continuităţii în refularea apei fiind metoda cea mai eficace de a evita îngheţarea apei în sorburi sau în pompe;

– racordurile şi distribuitoarele trebuie acoperite cu zăpadă, bălegar, paie sau pături;

– distribuitoarele să fie amplasate, pe cât posibil, aproape de locul incendiului, în încăperi sau în casele scărilor;

– în realizarea dispozitivelor de luptă este indicat să se folosească numai furtunuri de tip „B”. Cele de tip „C” se vor întrebuinţa cu lungimi reduse şi mai mult în încăperi;

– pe direcţiile hotărâtoare de acţiune, în scopul asigurării continuităţii refulării apei la incendiu, se recomandă dublarea dispozitivelor;

– refularea apei se realizează chiar în situaţiile când unele furtunuri s-au spart, în acest caz reducându-se numai presiunea apei până la înlocuirea lor;

– pentru evitarea accidentelor, furtunurile trebuie asigurate cu cordiţe;

– la terminarea acţiunii de stingere, furtunurile îngheţate se strâng în panglică. Pentru aceasta, cu ajutorul apei fierbinţi, se dezgheaţă din loc în loc (din 2 în 2m) şi imediat se îndoaie. Îndoirea furtunului îngheţat duce la spargerea sa.

2.Protecţia servanţilor împotriva îngheţului:

– toţi servanţii vor acţiona la incendiu echipaţi de iarnă, cu căciuli, costume de protecţie, mănuşi îmblănite sau supramănuşi;

– servanţii 6 (şoferii) se vor echipa cu cizme de cauciuc şi vor fi asiguraţi  cu cordiţe, pentru a se evita căderea lor în apă, pe timpul realizării copcilor în gheaţă, necesare alimentării maşinilor de luptă;

se interzice adunarea mai multor servanţi pe acoperişurile incendiate şi acoperite cu zăpadă, precum şi deplasarea acestora în picioare. Dacă situaţia cere, deplasarea se face numai pe creastă, în poziţia şezând, servanţii fiind asiguraţi cu cordiţe;

– servanţii şefi de ţeavă se vor asigura cu cârligele de siguranţă de treptele scărilor de incendiu sau, cu ajutorul cordiţelor, de elementele construcţiilor sigure;

pentru evitarea degerăturilor, se recomandă ca servanţii care lucrează la înălţime, în poziţii incomode, să fie schimbaţi mai des, asigurându-li-se condiţii de odihnă. În acest scop, comandantul intervenţiei, în limita posibilităţilor existente la incendiu, va amenaja sau folosi o încăpere încălzită, în care servanţii îşi vor schimba hainele ude, vor servi ceai cald sau chiar hrană caldă, adusă de la subunitate, în cazul intervenţiilor de lungă durată;

– dacă temperaturile sunt foarte scăzute, servanţii trebuie să-şi ungă faţa şi mâinile cu vaselină.

3 STINGEREA INCENDIILOR PE TIMP DE VÂNT PUTERNIC

Vântul puternic contribuie la intensificarea arderii şi determină propagarea incendiilor cu viteză mare. Pe timpul acţiunii de stingere, el poartă jeratic sau părţi din materiale aprinse la distanţe mari (900 – 1000m), pe direcţia în care bate, formând noi focare de ardere în locurile unde acestea au întâlnit materiale combustibile. De asemenea, vântul facilitează prăbuşirea unor elemente de construcţie parţial distruse de incendiu sau nesprijinite.

În situaţii de incendiu, vântul îngreunează şi acţiunile servanţilor, lucrul la înălţime fiind mai dificil, efectul jeturilor reducându-se, datorită dispersării lor de către curenţii de aer care le schimbă direcţia, putându-se crea situaţia dificilă ca servanţii să fie surprinşi de incendiu pe poziţiile de luptă, uneori jerbele puternice de flăcări ameninţându-i cu producerea arsurilor.

Prin acţiunea sa, vântul creează curenţi ascendenţi şi de convecţie ce pot accelera rapid dezvoltarea incendiilor, mărind suprafaţa de ardere şi depăşind aliniamentele pe care sunt amplasate forţele şi mijloacele de luptă, creând noi focare şi periclitând construcţiile cu oameni, animale sau alte valori materiale din zonele limitrofe, unde încă nu s-a organizat salvarea sau evacuarea.

În special, stingerea incendiilor la păioase şi stuf, în localităţi, la depozitele de in, de cânepă şi de cherestea, precum şi a elementelor de construcţie (învelitori din şindrilă, stuf, şiţă, paie etc.), pe timp de vânt puternic, este foarte anevoioasă.

Pentru a se asigura succesul acţiunii de stingere, în asemenea condiţii, trebuie luate măsuri eficiente, unele încă de la plecarea din subunitate, astfel:

– vor fi aduse la locul sinistrului forţe şi mijloace suficiente pentru localizarea şi lichidarea incendiului şi asigurarea rezervei;

– în situaţia când nu se dispune de forţele necesare pentru lichidarea incendiului, până la concentrarea celor chemate în sprijin, să se execute misiunea de localizare, care se realizează pe aliniamentul ultimelor focare, printr-un dispozitiv eşalonat în adâncime, pe două – trei linii, prin crearea zidurilor sau pânzelor de apă, rezultate din încrucişarea jeturilor pe direcţia de propagare a incendiului;

– în sectoarele periclitate se vor instala puncte de observare, dotate cu staţii radio, cu misiunea descoperirii şi semnalării noilor focare pe direcţia de deplasare a vântului;

– învelitorile combustibile, şurile (clăile) cu furaje sau alte materiale combustibile depozitate în vrac, în aproprierea zonei incendiate, se vor proteja cu prelate umede;

– cu ajutorul populaţiei, se va trece la demolarea şi îndepărtarea materialelor combustibile aflate pe direcţia de propagare a incendiilor;

– concomitent cu acţiunea de localizare a incendiului, se execută salvarea oamenilor şi bunurilor materiale, folosindu-se, în acest scop, populaţia locală şi atelajele existente;

Un rol deosebit în depistarea şi lichidarea noilor focare, apărute datorită transportului de scântei şi jeratic, îl au şi echipele  de vânători de scântei, dotate cu găleţi de apă, mături, furci, topoare şi scări;

În situaţia când se dispune de forţe suficiente, se destină una – două autopompe cisternă sau autotunuri de stins incendii, cu misiuni de patrulare, care vor interveni ori de câte ori au descoperit noi focare;

Comandantul intervenţiei trebuie să organizeze acţiunea de stingere pe sectoare, destinând, în raport cu densitatea obiectivelor incendiate şi de forţele avute la dispoziţie, una – două maşini de luptă pentru fiecare gospodărie.

Intervenţia de lungă durată la incendiile de proporţii impune menţinerea permanentă a legăturilor cu factorii de conducere de pe plan local şi cu staţiile meteo, crearea unei rezerve mobile pentru rulajul servanţilor sau pentru intervenţia la noile focare apărute.

4 STINGEREA INCENDIILOR PE TIMP DE NOAPTE

Analizele făcute au demonstrat că incendiile care au provocat pierderi materiale mari au izbucnit pe timp de noapte. Aceasta se datorează faptului că pe timpul nopţii intensitatea controlului de prevenire şi stingere a incendiilor scade, unele incendii izbucnite nu sunt observate la timp şi se propagă cu repeziciune, căpătând caracter de proporţii, necesitând pentru stingere eforturi deosebite şi forţe şi mijloace numeroase. Din această cauză şi atunci când obiectivul nu este cunoscut, intervenţia pe timp de noapte prezintă unele particularităţi şi greutăţi în cea ce priveşte acţiunea pompierilor pentru localizarea şi lichidarea incendiilor, astfel :

– descoperirea locului incendiului, stabilirea exactă a proporţiilor şi direcţiilor de propagare ale acestuia se fac cu greutate, din cauza întunericului şi a fumului abundent acumulat în construcţii:

– sursele de apă se descoperă mai greu, producându-se oarecare întârzieri la amplasarea maşinilor de luptă;

– uneori intrările la unele obiective sunt închise;  pompierii nu sunt întâmpinaţi de personalul de serviciu al obiectivului, pentru a intra în competenţa grupelor de recunoaştere; clădirile nu sunt iluminate sau sistemul de iluminat a fost deconectat şi scos de sub tensiune, ori distrus de incendiu, fapt ce îngreunează executarea recunoaşterii şi obţinerea datelor despre situaţia obiectivului şi a incendiului, necesare luării hotărârii şi realizării dispozitivelor de luptă;

– din cauza întunericului, viteza de realizare a dispozitivelor, în special în interiorul construcţiilor, se reduce, nu se pot descoperi la timp toate persoanele rămase în zona incendiată şi aflate în pericol, nu se pot stabili cu mai mare exactitate valoarea bunurilor materiale de preţ şi urgenţa în care să se execute evacuarea lor;

– lucrul servanţilor la incendiu este mai periculos pe timpul nopţii, golurile practice în planşee putând da naştere la accidente, pericol de electrocutare, menţinerea legăturii comandantului intervenţiei cu sectoarele de intervenţie, precum şi primirea şi transmiterea ordinelor şi rapoartelor se realizează mai greu decât ziua, depozitarea şi paza materialelor de preţ, evacuarea din încăperile incendiate se realizează cu dificultate sporită etc.

Se va asigura păstrarea în perfectă stare a accesoriilor de iluminat din dotarea subunităţilor (lămpile cu acumulatori şi proiectoarele din dotarea maşinilor de luptă şi a autospecialei pentru evacuarea fumului, gazelor şi pentru iluminat).

În cazul intervenţiei  pompierilor pe timp de noapte, se impune luarea următoarelor măsuri:

– pe parcursul executării recunoaşterii, comandantul intervenţiei trebuie să stabilească locurile (încăperile) ce trebuie iluminate, căile de evacuare a oamenilor, intrările în încăperi, direcţiile principale de realizare a dispozitivelor de luptă;

– se va ordona echipelor de recunoaştere să folosească accesoriile de iluminat, stabilindu-se itinerariile de, pătrundere în clădiri, semnele şi semnalele de retragere în caz de pericol;

se va verifica stadiul salvării oamenilor şi al evacuării bunurilor materiale din încăperi, organizându-se, totodată, un control amănunţit, pentru a se stabili dacă au rămas în clădire persoane neevacuate.

Mai este necesar ca pe timpul desfăşurării acţiunii de stingere comandantul intervenţiei să asigure iluminatul celor mai importante şi periculoase sectoare de stingere, iar pentru evitarea prăbuşirilor, prin golurile existente în planşee, să ia măsuri de marcarea acestora şi de acoperirea lor cu panouri din scândură sau elemente de construcţie prefabricate.

Servanţii vor lucra în echipe de cel puţin doi – trei oameni, în scopul întrajutorării, stabilindu-se din timp căi şi locuri de retragere, pentru situaţiile când sunt posibile prăbuşiri sau are loc propagarea incendiului. De asemenea, este necesar să se organizeze şi să se ţină la dispoziţie o echipă de 2 – 3 oameni, care să poată fi oricând trimisă în ajutorul celor ce s-au rătăcit sau sunt în pericol de a fi surprinşi de flăcări ori de a se prăbuşi în diferite goluri. Pentru conducerea acţiunilor şi transmiterea ordinelor, se stabileşte, din timp, un cod de semne luminoase şi semnale.

Personalul de comandă este obligat să supravegheze cu toată atenţia activitatea servanţilor, să vegheze la respectarea strictă a tuturor regulilor de securitate, în scopul prevenirii accidentelor.

În locurile de evacuare şi demolare, se vor amplasa obligatoriu proiectoare pentru iluminat şi pentru avertizarea pericolului.

Dacă incendiile au izbucnit în clădiri de locuit, spitale, cămine, hoteluri, staţiuni de odihnă, creşe etc., comandantul intervenţiei trebuie să precizeze numărul persoanelor cazate care au fost evacuate şi al celor care au nevoie de ajutor, să ordone cercetarea amănunţită a tuturor încăperilor.

În vederea asigurării permanente a securităţii servanţilor pe timpul lucrului la incendiu, se interzice pătrunderea acestora în încăperile în care se desfăşoară procese tehnologice şi sunt instalate laboratoare, staţii electrice, staţii pilot etc., înainte de a se stabili cu precizie ,materialele depozitate în ele, pericolul ce îl prezintă acestea şi dacă sunt necesare deschiderea uşilor, întreruperea curentului electric, introducerea agenţilor stingători sau oprirea funcţionării unor agregate.

Succesul acţiunilor de stingere a incendiilor pe timp de noapte se realizează printr-o conducere fermă şi neîntreruptă din partea comandantului intervenţiei. El este obligat să urmărească îndeaproape evoluţia incendiului şi să intervină cu forţe şi mijloace acolo unde situaţia impune. De asemenea, experienţa dobândită de pompieri arată că la incendiile din combinatele chimice, petrochimice un rol deosebit de important îl are amplasarea dispozitivelor cât mai aproape de focare, care prin lovituri puternice să rupă flăcările, contribuind la lichidarea incendiilor

Mulțumesc pentru vizită pe blog.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s