Servicii pentru situații de urgență

Servicii pentru situații de urgență: profesioniste, voluntare și private

1.    Noţiuni generale

2.    Servicii profesioniste pentru situaţii de urgenţă

3.    Serviciile de urgenţă voluntare şi private. Prevederi generale

4.    Servicii private pentru situaţii de urgenţă. Prevederi specifice

.

           1. Noţiuni generale

 Serviciile de urgenţă sunt profesioniste sau voluntare, publice ori private.

Serviciile de urgenţă profesioniste funcţionează în subordinea Inspectoratului General, potrivit reglementărilor specifice.

Consiliile locale au obligaţia să constituie servicii de urgenţă voluntare, iar operatorii economici şi instituţiile, care desfăşoară activităţi cu risc de incendiu, servicii de urgenţă private, potrivit legii.

În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcţiona şi servicii de urgenţă private constituite ca societăţi comerciale.

2. Servicii profesioniste pentru situaţii de urgenţă

Structura organizatorică şi dotarea serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţă, constituite conform legii ca inspectorate judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, se realizează pe baza criteriilor de performanţă referitoare la mărimea şi particularităţile zonelor de competenţă, categoriile şi tipurile de riscuri potenţiale, amplasarea, dimensionarea, capacitatea şi operabilitatea structurilor şi a subunităţilor acestora.

Dimensionarea structurilor serviciilor de urgenţă profesioniste se face pe baza următoarelor criterii generale:

a) tipurile de riscuri identificate în profil teritorial;

b) principalele caracteristici fizico-geografice ale unităţilor administrativ-teritoriale;

c) numărul, mărimea localităţilor, modul de amplasare în teritoriu şi numărul de locuitori al acestora;

d) starea căilor de comunicaţii rutiere şi gradul de practicabilitate al acestora;

e) existenţa şi posibilităţile de acces la sursele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor;

f) numărul, mărimea, vulnerabilitatea şi importanţa obiectivelor economico-sociale şi a instituţiilor publice;

g) densitatea, mărimea şi comportarea la foc sau la alte riscuri a construcţiilor;

h) numărul, mărimea şi complexitatea lucrărilor de investiţii, precum şi încadrarea acestora în categoriile de obiective supuse avizării sau autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia civilă;

i) volumul lucrărilor inginereşti speciale ce se execută pe linie de protecţie civilă;

j) numărul, categoriile şi capacitatea operaţională a serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă din zona de competenţă;

k) numărul şi categoriile de persoane ce necesită a fi pregătite privind managementul situaţiilor de urgenţă;

l) specificul intervenţiilor;

m) necesitatea existenţei rezervelor pentru intervenţii în situaţii de urgenţă;

n) numărul, capacitatea şi dispunerea adăposturilor de protecţie civilă;

o) concluziile reieşite din Planul de analiză şi acoperire a riscurilor.

.

Centrul operaţional al inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă se dimensionează potrivit necesităţilor operative şi volumului sarcinilor de îndeplinit, avându-se în vedere dispoziţiile legale în vigoare privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.

Inspecţia de prevenire se dimensionează în raport cu volumul, complexitatea, diversitatea şi specificul activităţilor pe care le desfăşoară, avându-se în vedere asigurarea unui număr de 4 – 6 inspectori la 100.000 de locuitori. În cazul zonelor de competenţă cu activitate economică dezvoltată, cu obiective turistice ori zone cu aflux mare de persoane în sezonul estival, numărul inspectorilor va fi stabilit avându-se în vedere şi necesităţile muncii preventive în obiectivele/zonele de acest gen.

Structurile logistice se dimensionează în funcţie de numărul structurilor pe care le are în organică inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, precum şi în raport cu mărimea şi atribuţiile aparatului operativ, administrativ şi tehnic al acestuia.

Structurile de intervenţie se dimensionează în funcţie de atribuţiile stabilite, de mărimea raionului de intervenţie sau de importanţa obiectivului dat în responsabilitate şi avându-se în vedere dispoziţiile legale în vigoare privind principiile de organizare, funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.

Celelalte structuri şi compartimente ale inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă se organizează în funcţie de atribuţiile tehnice şi/sau administrative pe care le îndeplinesc.

Ierarhizarea componentelor din inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă are caracter:

a) profesional, potrivit legilor speciale, statutului personalului şi reglementărilor emise în acest sens;

b) operativ, potrivit regulamentelor de organizare, desfăşurare şi conducere a misiunilor, operaţiunilor şi activităţilor preventive şi de intervenţie;

c) administrativ, potrivit prevederilor statutului funcţionarilor publici sau al funcţionarilor publici cu statut special şi ale dispoziţiilor referitoare la personalul contractual;

d) tehnic, potrivit sarcinilor instituţiei şi misiunilor specifice, în baza reglementărilor referitoare la organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţilor de asigurare materială, tehnică şi financiară.

Inspectoratul judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă îşi desfăşoară activitatea într-o zonă de competenţă, aceasta reprezentând porţiunea din teritoriul naţional în care inspectoratul îşi exercită atribuţiile, potrivit legii.

Ierarhizarea structurilor de intervenţie din organica inspectoratelor judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă este următoarea:

a) grupul de intervenţie este unitatea care primeşte ca zonă de responsabilitate o porţiune din zona de competenţă a inspectoratului şi are în subordine 3 – 4 subunităţi de valoare detaşament special, detaşament şi/sau secţie/staţie/pichet;

b) detaşamentul special are în compunere un număr variabil de echipaje de intervenţie şi alte structuri specializate. Se constituie, de regulă, la obiective de importanţă deosebită sau pentru îndeplinirea unor misiuni de complexitate sporită, în condiţii de risc ridicat;

c) detaşamentul are în subordine 7 – 8 echipaje de intervenţie;

d) secţia de pompieri, de protecţie civilă sau mixtă are în organică 5 – 6 echipaje de intervenţie;

e) staţia de intervenţie are în subordine 3 – 4 echipaje de intervenţie;

f) pichetul are în subordine 1 – 2 echipaje de intervenţie;

g) echipajul/echipa de intervenţie specific/specifică fiecărei/fiecărui autospeciale/utilaj reprezintă modulul de bază al subunităţii. Acesta/aceasta se constituie în baza instrucţiunilor tehnice de exploatare ale autospecialelor/utilajului.

În raport cu natura riscurilor şi frecvenţa lor de manifestare se constituie subunităţi specializate de pompieri, protecţie civilă şi mixte, altele decât cele specificate la alin. (1) lit. d).

Pentru fiecare subunitate (detaşament special, detaşament, secţie, staţie, pichet) se stabileşte un raion de intervenţie sau un obiectiv de importanţă deosebită. În funcţie de specificul detaşamentului special, acesta poate să îndeplinească atribuţii în toată zona de responsabilitate/competenţă sau în afara acesteia, fără a i se stabili un raion de intervenţie/obiectiv dat în responsabilitate. Echipajele/echipele de intervenţie îndeplinesc atribuţii, de regulă, în cadrul raioanelor de intervenţie/zonelor de competenţă, în sectoare sau puncte de lucru.

Dotarea inspectoratelor judeţene/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte structuri din subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă se face ţinându-se seama de următoarele cerinţe:

a) acoperirea riscurilor din zonele de competenţă din punct de vedere preventiv şi operaţional, avându-se în vedere concluziile reieşite din Planul de analiză şi acoperire a riscurilor;

b) corelarea cu specificul atribuţiilor stabilite prin lege şi posibilitatea extinderii sferei de activitate din domeniul situaţiilor de urgenţă;

c) executarea oportună a misiunilor, operaţiunilor şi acţiunilor specifice;

d) participarea la operaţiuni de intervenţie specifice, la nivel naţional şi/sau în afara României, la solicitare sau conform acordurilor la care România este parte;

e) interoperabilitatea cu celelalte structuri destinate apărării vieţii, bunurilor şi protecţiei mediului, din zonele de competenţă vecine sau din afara spaţiului naţional ori din zonele de frontieră limitrofe;

f) adaptabilitatea din punctul de vedere al organizării şi desfăşurării acţiunilor de intervenţie;

g) asigurarea acoperirii din punctul de vedere al comunicaţiilor şi informaticii a zonelor de competenţă;

h) asigurarea necesarului de mijloace pentru formarea şi pregătirea continuă/specializarea personalului;

i) asigurarea modernizării mijloacelor de intervenţie şi protecţie în raport cu evoluţia acestora la nivel european şi mondial;

j) exploatarea eficientă a mijloacelor destinate îndeplinirii atribuţiilor specifice;

k) optimizarea raportului dintre dotarea şi posibilităţile de acţiune ale mijloacelor tehnice şi numărul personalului de deservire;

l) efectuarea operaţiunilor şi lucrărilor de verificare, întreţinere, reparaţii sau de conservare din competenţă;

m) asigurarea condiţiilor adecvate de adăpostire şi depozitare a mijloacelor;

n) prestarea de calitate a serviciilor specializate.

Dotarea subunităţilor cu mijloace de intervenţie se face avându-se în vedere ca o autospecială pentru lucrul cu apă şi spumă să revină, de regulă, la 10.000 – 12.000 de locuitori din raionul de intervenţie, iar la nivelul fiecărei subunităţi să existe cel puţin câte o autospecială având dotarea necesară pentru executarea operaţiunilor de descarcerare şi a cercetării de specialitate.

În cazul în care în unele porţiuni ale raionului de intervenţie al subunităţii nu sunt organizate servicii publice private sau voluntare pentru situaţii de urgenţă care dispun de autospeciale de intervenţie, la dotarea acestora se va avea în vedere ca o autospecială pentru lucrul cu apă şi spumă să revină la 4.500 – 5.000 de locuitori.

3. Serviciile de urgenţă voluntare şi private. Prevederi generale

Constituirea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă voluntare sau private

Serviciile de urgenţă voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparţinând serviciilor de urgenţă profesioniste, organizate cu personal angajat şi/sau voluntar, în scopul apărării vieţii, avutului public şi/sau a celui privat împotriva incendiilor şi a altor calamităţi, în sectoarele de competenţă stabilite cu avizul inspectoratelor.

Serviciile de urgenţă voluntare/private au în structură compartiment sau specialişti pentru prevenirea incendiilor, care pot fi şi cadre tehnice specializate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, precum şi, după caz, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.

Constituirea, încadrarea şi dotarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se realizează pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General şi aprobate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Organizarea şi funcţionarea serviciilor de urgenţă voluntare/private se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici şi instituţiilor care le-au constituit, cu respectarea criteriilor de performanţă.

Înfiinţarea, extinderea sau restrângerea activităţii, precum şi desfiinţarea unui serviciu de urgenţă voluntar/privat se fac numai cu avizul inspectoratului.

Serviciile de urgenţă voluntare/private au următoarele atribuţii principale:

a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi respectarea regulilor şi a măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

b) verifică modul de aplicare a normelor, reglementărilor tehnice şi dispoziţiilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în domeniul de competenţă;

c) asigură intervenţia pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi protecţia persoanelor, a animalelor şi a bunurilor periclitate de incendii sau în alte situaţii de urgenţă.

Formarea, evaluarea şi certificarea competenţei profesionale a personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private se realizează de centre de formare şi evaluare abilitate prin lege, avizate de Inspectoratul General.

Statutul personalului din serviciile de urgenţă voluntare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

.

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă voluntare se asigură din bugetele locale.

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital aferente activităţii serviciilor de urgenţă private se asigură de operatorii economici şi instituţiile care le-au constituit.

Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul de urgenţă voluntar poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor, unele servicii cum sunt:

a) supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor la târguri, expoziţii, manifestări cultural-sportive, activităţi de filmare şi altele asemenea;

b) transport de apă, evacuarea apei din subsolurile clădirilor sau din fântâni;

c) limitarea, colectarea sau îndepărtarea unor produse poluante;

d) efectuarea de lucrări la înălţime;

e) transport de apă.

Costurile pentru prestările de servicii efectuate sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local, iar sumele încasate se constituie ca venituri ale bugetului local.

Drepturi, indemnizaţii şi despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgenţă voluntare sau private

În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de urgenţă voluntare sau private are următoarele drepturi:

a) să solicite de la persoanele fizice şi juridice date, informaţii şi documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;

b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

c) să propună persoanelor în drept oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării incendiilor;

d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenţii la incendii;

e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta;

f) să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de intervenţie;

g) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul acestora, în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice a persoanelor sau bunurilor acestora, consimţământul nu este necesar.

Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.

Personalul serviciilor de urgenţă voluntare/private are obligaţia să poarte uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive, ale căror descriere, condiţii de acordare şi folosire se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, aprobat prin hotărâre a Guvernului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Consiliul local, administratorul sau conducătorul instituţiei asigură gratuit personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private uniforma şi echipamentul de protecţie adecvate misiunilor pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei i s-au degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, îl despăgubeşte în mod corespunzător.

Pe timpul intervenţiei, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru.

În cazul operaţiunilor de lungă durată, personalului serviciilor de urgenţă voluntare/private i se asigură hrana, gratuit, în echivalentul a cel puţin 2.000 de calorii.

Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) revine consiliului local, administratorului sau conducătorului instituţiei, după caz.

Personalul serviciilor de urgenţă voluntare are dreptul la indemnizaţii pentru timpul efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în programul serviciului.

Cuantumul orar al indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte şi se acordă de consiliul local, diferenţiat pe categorii de funcţii.

Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în afara localităţii în care funcţionează serviciul, personalul serviciilor de urgenţă voluntare beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă ca şi personalul serviciilor de urgenţă profesioniste, care se acordă de consiliul local.

Personalul serviciilor de urgenţă voluntare, salariaţi ai altor instituţii publice sau operatori economici, îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada cât participă la intervenţii, cursuri de pregătire ori concursuri profesionale.

Persoanele juridice care organizează servicii de urgenţă voluntare/private au obligaţia să asigure personalul, angajat sau voluntar, la o societate de asigurări pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin pe timpul intervenţiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice.

4. Servicii private pentru situaţii de urgenţă. Prevederi specifice

 Serviciile private pentru situaţii de urgenţă, denumite în continuare servicii private, se constituie, conform legii, astfel:

a) în cadrul operatorilor economici şi instituţiilor publice, ca servicii proprii;

b) ca societăţi comerciale prestatoare de servicii.

Serviciul privat îşi îndeplineşte atribuţiile legale într-un sector de competenţă stabilit cu avizul inspectoratului judeţean/al municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă.

Sectorul de competenţă cuprinde în mod obligatoriu teritoriul operatorului economic sau al instituţiei publice care a constituit serviciul privat.

Serviciul privat este condus de către un şef, profesionist în domeniu (pompier specialist) şi are în componenţă, după caz, următoarele structuri:

a) compartiment sau specialişti pentru prevenire, care include şi compartimentul de protecţie civilă pentru operatorii economici a căror activitate intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase;

b) una sau mai multe formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, denumite în continuare formaţii de intervenţie;

c) dispecerat;

d) ateliere de reparaţii şi întreţinere.

Compartimentul/specialiştii pentru prevenire are/au ca principale atribuţii prevenirea producerii unor situaţii de urgenţă, îndrumare şi control în cadrul operatorilor economici sau al instituţiilor publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Formaţia de intervenţie este o structură specializată, constituită în vederea limitării şi înlăturării urmărilor situaţiilor de urgenţă.

Formaţia de intervenţie are în compunere echipaje/grupe de intervenţie şi/sau echipe specializate.

Echipajele/grupele de intervenţie se constituie în funcţie de specialitatea pe care o au, precum şi în raport de categoriile şi tipurile de autospeciale şi utilaje mobile utilizate pentru îndeplinirea atribuţiilor.

Echipele specializate sunt constituite, în funcţie de tipurile de riscuri identificate în sectorul de competenţă, pe următoarele domenii principale: incendiu, protecţie chimică, biologică, radiologică şi nucleară, sanitar, cercetare-observare, deblocare-salvare, adăpostire, transmisiuni-alarmare, evacuare, pirotehnic şi suport logistic.

Serviciile private organizate de operatorii economici care lucrează cu material exploziv au în structură şi echipe pirotehnice.

Dispeceratul se constituie în mod obligatoriu la serviciile private constituite ca societăţi comerciale şi la serviciile private de categoriile a IV-a şi a V-a în vederea gestionării apelurilor de urgenţă şi monitorizării sistemelor automate de protecţie.

Lucrările de reparaţii şi întreţinere curente la mijloacele şi autospecialele din dotarea serviciilor private se pot face atât în ateliere proprii, cât şi la societăţi de profil, în baza contractelor încheiate în acest sens.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Servicii pentru situații de urgență&8221;

  1. La comuna avem Compartiment pentru situatii de urgenta si am dori sa depunem un proiect pe fonduri europene dar unde fiinanteaza SVSU nu si compartimentul ce este de facut in acest caz

Mulțumesc pentru vizită pe blog.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s